După cum știți dacă mi-ați citit postările din ultima vreme, m-am mutat în Franța împreună cu logodnicul meu pentru a ne continua studiile aici - basically pentru a încerca să ne facem o viață aici. Sunt enooorm de multe de spus, nu știu dacă voi reuși să fiu foarte clară, căci deocamdată e totul foarte nou și pentru mine. Cu toate astea, parcă mi-ar plăcea să rețin traseul acesta al acomodării în Franța, așa că o să încerc să scriu cât de cât des, pentru a urmări cum evoluează aventura. Nu intenționez totuși să vă plictisesc, o să menționez cât de multe chestii beauty related apuc.
Îmi place aici. E drept că mi-e dor de membrii familiei rămași în țară și de prieteni, dar în rest m-aș putea obișnui destul de bine trăind aici o perioadă luuungă. În orice caz, îmi doresc să fac tot ce pot pentru a mă acomoda și a mă integra. Sunt conștientă de statutul de străină pe care îl am, dar prefer să fac din asta un avantaj - perspectivă mai amplă etc. și nu să mă gândesc prea mult la faptul că nu voi fi acceptată or smt. Ok, uneori mai sunt homesick - a trecut o lună și un pic, cred că e normal - și probabil că voi mai fi, dar faptul că îl am pe iubitul meu alături mă ajută enorm. Plus că mama și soțul ei ne-au ghidat o grămadă pe aici.
Important e să îți dorești, căci sistemul e coerent și te ajută enorm. Regulile jocului sunt foarte clare, dacă le respecți vei fi nu doar respectat, dar și liniștit și acceptat. Dar nu vreau să vorbesc acum despre asigurările de sănătate, de cele sociale, de măsurile și ideile logice ale unui sistem care funcționează. Noutatea lor derivă din faptul că sunt implementate la tot pasul, nu că există, pentru că mi se pare normal și de bun-simț să existe.
Parcă am zis că nu vă plictisesc și am cam început. Să revin. Țara și cultura sunt foarte frumoase, bogate în sensul cultural și al dezvoltării sociale. O viață liniștită - asta descrie stilul franțuzesc până acum în mintea mea. Să nu lucreze aproape nicio bancă lunea și majoritatea instituțiilor publice (și nu numai) miercurea e uimitor, să ai o pauză la prânz de două ore în care să poți să mănânci relaxat, să ți se zâmbească amabil la (aproape) fiecare pas, să ți se explice procedurile cu răbdare, fără impolitețea atât de des întâlnită în rândul personalului din instituțiile publice românești e minunat. Da, veți spune, e mai ușor poate să fii așa când nu ai atât de multe griji și presiuni și incertitudini și când statul chiar îți oferă ceva pentru ceea ce îți cere prin taxe și impozite. Iarăși am deviat, nu-i așa?
Să ți se dea chitanță când plătești chiria, să ai mochetă pe casa scării, să fie curentul mai ieftin după miezul nopții până în zori, să fie mâncarea și hainele accesibile, serviciile de transport public impecabil gândite, să ai posibilități multiple privind formarea profesională - nu eterna idee că trebuie neapărat să faci o facultate, să existe un salariu minim din care poți trăi ok (bine, fără răsfățuri, știți la ce mă refer), să se recicleze cu atât de multă conștiinciozitate, să nu se facă risipă, să se tundă peluzele și tufișurile atât de ordonat, să nu fie câini pe stradă, să ți se facă rapid contract la internet, telefon fix, electricitate și toate pe numele tău - tu fiind doar un locatar-chiriaș, să ai autostrăzi la orice ieșire din oraș sau din sat aproape, să fii lăsat să treci când ai roșu la semafor, să te plimbi prin parcuri impecabile, să ai acces rapid la servicii publice - cam orice poți rezolva online, să ai atât de multe obiective turistice conservate, respectate și protejate pentru a te bucura de ele, să înveți că viața nu e o goană către cumpărături la 9 seara, că există un timp pentru toate și că e atât de important să ne relaxăm - iar astea îmi vin doar acum în minte.
Nu sunt nici ipocrită, nici oarbă privind elementele negative - ele există, dar se lucrează pentru estomparea lor și în cazul majorității lor e o chestiune de perspectivă. Da, mi-e dor de unele lucruri din România, dar nu cred că atât de mult încât să nu încerc să fructific această oportunitate pentru a vedea ce obțin din ea. Din categoria - nici nu îmi plac, nici nu-mi displac - sunt câteva lucruri care mă șochează, dar este cu siguranță pentru că sunt obișnuită cu alte lucruri. Printre ele este faptul că oamenii merg atât de relaxați prin ploaie - locuiesc în capitala regiunii Bretagne, în Rennes - al 10-lea oraș ca mărime al Franței - unde plouă foarte des. E unul dintre lucrurile cu care nu m-am obișnuit încă. Astăzi am ieșit să cumpăr ceva și era atât de soare, aveam ochelarii și mă gândeam să îmi dau jacheta jos - până în capătul străzii a început să plouă torențial și s-a oprit fix când să intru la metrou - adică în maxim 10 minute. Da, e foarte schimbătoare, dar e stabilă ca temperaturi, nu există diferențele de la noi: 40 vara și minus 20 iarna. Iar oamenii de aici merg prin ploaia torențială și rece, relaxați, în sandale, fără umbrele cei mai mulți.
Din categoria beauty related, mă surprind plăcut unele lucruri, iar altele mă enervează pe alocuri. Obsesia națională pentru bio, uleiuri esențiale, dermatocosmetice și lipsa aproape completă a culturii sunscreen mă înnebunesc. Bio e ok pe alocuri, mai ales la mâncare și chiar și la unele cosmetice - care sunt extrem de accesibile contrar a ideii ca bio poate însemna scump, dar nebunia cu uleiurile esențiale mă termină. Au raioane întregi peste tot cu ele. Sau - văd zilnic în metrou sau pe stradă tipe atât de nearanjate, de nepensate, unele chiar mirosind a transpirație sau pe altele aranjate, machiate, dar cu oja sărită de vreo două săptămâni - eu mi-aș roade oja de pe unghii decât să ies așa - bănuiesc că dizolvantul e out of question dacă au unghiile așa. Dar poate sunt eu cârcotașă - să fie astea lucrurile rele.
Că bune avem...chiar azi m-am întors acasă cu două sticle enorme de loțiune micelară Bioderma Crealine - Sensibio H2O. Un litru în total la 16 euro. Un preț foarte bun zic eu. Și am pus deja ochii pe niște minunate lip stainuri Just Bitten de la Revlon pe care le-am ochit stând la coadă să plătesc micelara în farmacie. Era 8 euro bucata. Ah, și îmi place că în unele supermarketuri precum Auchan etc. au raioane de farmacie la un loc cu raioanele de cosmetice normale, se dublează zona de căutări. Sinceră să fie, nu am apucat să merg prin foarte multe zone comerciale, voi recupera pe parcurs. Până una alta, m-aș opri. Sper că nu v-am plictisit - prea tare.
Să mai scriu sau nu despre Franța? Luați în seamă faptul că acestă postare a fost scrisă în miez de noapte și este extrem de posibil să fi fost incoerentă.
totuși, până data viitoare,
pupici,
pupici,
Milena